Rocky Marciano, s-a nascut pe data de 9.06.1923 in Brockton, Massachusetts intr-o familie de italo-americani. Rocky a avut trei surori : Alice, Concetta, şi Elizabeth si doi frati : Sonny şi Peter. In copilarie, lui Rocco ii placeau parjiturile facute de mama lui Picciuto Pasqualina, ajungand cu timpul si putin indesat, mai ales ca avea mainile si picioarele relativ scurte. In primii ani de adolescenta, Rocky a avut avantajul de a trai peste drum de terenul de joaca Brockton James Edgar, unde s-a putut bucura de jocul de baseball. Dupa joc mergea acasa cu prietenii lui si ridicau greutati sau loveau un sac de box atarnat de un stejar in curtea familiei Marciano, pana cand erau complet obositi.
Din nefericire casa lui Rocky era situata intr-un cartier mucitoresc si confilctele erau la ordinea zilei , asa a invatat si sa se lupte pe strada. La 14 ani , acesta se inscrie la Brockton High School , un liceu cu traditie in fotbal american.
Din nefericire casa lui Rocky era situata intr-un cartier mucitoresc si confilctele erau la ordinea zilei , asa a invatat si sa se lupte pe strada. La 14 ani , acesta se inscrie la Brockton High School , un liceu cu traditie in fotbal american.
In anul al doi-lea Rocky a castigat postul de mijlocas titular al echipei scolii in urma unei aruncari a mingiei de fotbal de aproximativ 60 metrii, impotriva rivalilor de la Bedford. Mai tarziu el a fost scos din echipa, pentru violarea politicii scolare de lunga durata, care interzicea implicarea dubla intr-o liga a bisericii locale. Incidentul l-a marcat multi ani si a inceput sa lipseasca de la ore, apoi sa abandoneze de tot scoala. In mod traditional, s-a angajat la fabrica de pantofi din Brockton, pornind de jos pe post de maturator de podea. In 1940, afacerile cu pantofi incep sa mearga din ce in ce mai prost, importurile si concurenta au generat somaj in masa si rivalitati feroce in sindicate, iar fabrica din Brockton va fi inchisa. Intre timp , Pierino Marciano, tatal lui Rocky, si-a gasit de lucru la o fabrica de pantofi concurenta, Stacey Adams Shoe.
Pierino era nemultumit de fiul sau din cauza casigului mic si il angajeaza la o mina de carbuni pe post de incarcator. In fiecare noapte acesta venea acasa plin de funingine si praf de carbune pentru un salariu de 10 $ pe saptamana si nu a fost mult pana sa decis sa isi caute o alternativa in cariera.
In cateva luni Rocky a sarit dintr-un loc murdar in altul , nereusind sa isi gaseasca ceva mai bun, cersind un loc de munca din ce in ce mai des la Stacy Adams Shoe. Pana la urma postul i-a fost acceptat si salariul dublu a inceput sa se simta in casa familiei Marciano. Fiind foarte rapid, el a fost promovat destul de repede in sala masinilor de cusut, unde erau mai multe femei , avand un loc la geam si putea privi in strada, la lumea care trece si fetele frumoase. La varsta de 20 de ani, Rocky este inrolat in armata Statelor Unite, unde participa pentru prima la un concurs de lupte de amatori in Fort Lewis, Washington. Imediat dupa aceea isi gaseste un prieten care ii aranjeaza o lupta cu Henry Lester, campion la concursul de amatori din New England si fost detinator al Manusii de Aur la box. Meciul a avut loc pe 15.04.1946 pentru o miza de 30 de $. Lupta a fost destul de apriga, insa experienta lui Lester il termina fizic pe Marciano, acesta din urma trecand la luptele de strada si lovind in testicule adversarul, urma sa fie descalificat. Publicul scandand huiduieli si injurii la adresa lui Rocco.
Realizand faptul ca nu era pregatit fizic , renunta la fumat si la baut bere si se intoarce in Ft. Lewis unde urma sa se antreneze pentru urmatorul turneu de amatori AAU in Portland, Oregon. La aceasta gala a ajuns pana in finala si a pierdut in fata "uriasului" Joe De Angelis. In vara anului 1946, revine la Brockton si se angajeaza din nou cu ajutorul unu program al veteranilor de razboi cu salariu dublu de 20$ pe saptamana. In primavara anului 1947 a fost invitat sa vada fosta echipa de baseball la care a jucat, meci care l-a lasat cu un gust amar si o impresie proasta. Fiind foarte afectat spune el " M-am ghemuit pe bancheta din spate si am cazut intr-un somn lung, inafara de baseball am visat la o cariera in box profesionist in noaptea aceea" si visul nu era departe de a se implini. Ajuns acasa, a inceput antrenamentul serios, luni de zile, iar imbunatatirea fizica se vedea.
Louis , campion mondial la categoria grea, incepe sa ii ameninte parintii lui Rocky, simtind pericolul care venea din ce in ce mai repede din spate. In ciuda acestor fapte , Rocco isi vede in continuare de antrenamentele intense , de care si vecinii povestesc "pleca dimineata la 6 si alerga 7 mile in viteza pe Lil Amber in niste pantofi de fotbal". La data de 23 septembrie 1952, rocky a luptat cu Jersey Joe Walcot, campionul mondial WBA la categoria grea. Desi a cazut mult in prima runda, il invinge pe Walcot in ultima runda cu o serie de lovituri de dreapta precise si foarte dure, lasand-ul aproape fara suflare p acesta. Rocky si-a aparat titlul castigand de cinci ori prin knockout. Ca profesionist a castigat 49 si de lupte din care 43 prin knockout.
Finalul carierei lui avea sa fie lupta cu Joe Louis, pe care l-a invins. In lupta pe care lumea si-o aminteste ca fiind menciul mortii (Death Game). Din prima si pana in ultima runda, spectatorii au stat cu sufletul la gura. Dupa meci, Rocky a mers in coltul lui Louis pentru a-l consola, un gest sportiv care avea sa ii faca si prieteni . Rocky moare la varsta de 46 de ani intr-un accident de avion pe data de 31.08.1969. De atunci si pana in 1996 ziarele si studiourile de film i-au inchinat multe articole si pelicule in numele celui mai mare pugilist. "Rocky era un suflet mare, il cunostea toata lumea, era ambitios si un prieten adevarat, niciodata nu s-a lasat influientat de prestigiu, asta l-a facut cel mai mare pugilist" - spunea Louis dupa moartea lui ROCKY MARCIANO.
.
Surse Video: www.youtube.com
Surse Foto: www.natkin.net,www.boxingfights.net,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu